La 19 februarie/3 martie 1878, la San Stefano, Rusia și Imperiul Otoman au semnat un tratat care punea capăt războiului ruso-turc din 1877-1878, război care a devenit războiul de independență al României, după proclamarea acesteia la 9 mai 1877.
La San Stefano, Rusia a recunoscut independența României, cerând o Bulgarie Mare și sudul Basarabiei de la România pentru a avea ieșire la Dunăre. Era de acord să ofere Dobrogea României.
România nu a fost acceptată la discuții. România a invocat convenția din aprilie 1877, în care Rusia se angajase să respecte integritatea teritorială a statului român. Partea rusă a ripostat spunând că acceptând să intre în război, România ieșea ea însăși din normele convenției din 1877, deci, acea convenție ar fi fost nulă.
Cancelarul Germaniei nemulțumit de faptul că Austria nu primise Bosnia Herzegovina și că Bulgaria mare va modifica echilibrul în Balcani, a organizat în vara lui 1878, Congresul de la Berlin.
Ion C Brătianu, cu ajutorul lui Mazar Pașa, englezul Stephen Bartlett Lakeman în casele căruia la 1875 se fondase PNL, a încercat să aibă tratative paralele cu otomanii.
Sursa foto: Pixa Bay
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți F5xMedia și pe 
