La 15 noiembrie 1987, muncitorii de la fabrica de autocamioane din Braşov s-au revoltat împotriva sistemului politic condus de Nicolae Ceauşescu. Represiunea care a urmat, a arătat că regimul de la Bucureşti era încă stăpân pe situaţie, fapt care nu s-a întâmplat în 1989
În noaptea de 14 spre 15 noiemnbrie 1987, în schimbul III la fabrica de autocamioane din Brasov, muncitorii au decis sa faca o greva, din cauza conditiilor grele de trai impuse de austeritatea regimului comunist, care contrasta enorm cu binefacerile ”epocii de aur”. Lor li s-au alăturat şi cei intraţi la schimbul I, precum şi muncitori din alte uzine, întrucât Braşovul era un centru puternic industrializat (se produceau avioane, autocamioane, tractoare, componente mecanice).
Dimineaţa de 15 noiembrie 1987 i-a găsit pe muncitori în marş spre clădirea Comitetului Judetean de Partid, adică locul care reprezenta puterea comunistă în teritoriu. Muncitorii au asaltat clădirea, după ce li s-a refuzat dialogul cu autorităţile din conducerea judeţeană de partid. Sediul a fost devastat, portretele lui Ceauşescu arse, stema partidului furată, s-au împărţit alimente s-au scandat cereri de îmbunătăţire a condiţiilor de trai, au fost atacaţi reprezentanţii politici, în ziua, care ca o ironie a istoriei, erau alegeri pentru conducerea locală, adică o zi de duminică, de petreceri şi bucurie faţă de ”cuceririli socialiste”.
Totuşi, regimul dictatorial, în ciuda ”palmei” trase sistemului informativ al Securităţii şi Miliţiei a rezistat, mişcarea fiind reprimată brutal. În cursul revoltei, agenţi sub acoperire au înregistrat deja pe peliculă de film aspectele esenţiale care au format rechizitoriul Procuraturii. În ciuda eforturilor disperate ale autorităţilor de a se ascunde în exterior dimeniunea acţiunii, în Occident s-a aflat, pentru că existau la acea dată reprezentanţi economici în fabrici ai statelor socialiste, dar şi agenţi ai reprezentanţelor diplomatice acreditaţi la Bucureşti. Românii au aflat de revolta de la Braşov, în special de la ”Europa liberă”. Din cei peste 300 de anchetaţi, 61 au fost condamnaţi (Sentinţa penală nr. 2823 din 3 decembrie 1987 dată de Judecătoria Braşov: ”ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, conform art.321, alin.2 Cod Penal, pedepsele fiind cuprinse între 6 luni şi 3 ani, la care se adăuga desfacerea contractului de muncă, cu art.130, privitor la indisciplină-sau li s-a impus domiciliu forţat în alte zone ale ţării, 17 oameni au fost anchetaţi şi eliberaţi, iar 6 studenţi exmatriculaţi şi deportaţi. Asprimea pedepselor a fost limitată de apelul comunităţii internaţionale, care i-a impus lui Ceauşescu să nu încuviinţeze sentinţa cu pedeaspa capitală, ameninţând cu sancţiuni severe, d ecare într-un fel Ceauşescu şi aşa marginalizat, inclusiv de Moscova perestroikistă se temea.
Sursa foto: Adevărul